HomePrimariaComunaCarte de oaspetiAlbum fotoHarta siteContact
Comuna     
 Scurt istoric al comunei
 Localizare
 Economia
 Cultura
 Traditii si obiceiuri
 Religia
 Evenimente importante
 Populatia
 Turismul
 Informatii utile
 Cetateni de onoare
 Localitati infratite
 
 
Comuna >> Traditii si obiceiuri
TRADITII SI OBICEIURI
 

     In convietuirea cu sasii, populatia romaneasca din sat a imprumutat o serie de obiceiuri:

  • A doua zi de Paste, baietii si barbatii merg la "udat". Se "uda" fetele si nevestele cu parfum, iar gazdele ii cinstesc in functie de preferinte.
  • In ajunul Rusaliilor, la casele cu fete se planteaza mesteceni in dreptul ferestrei. Feciorii care au umblat in noaptea respectiva " sa puna pomi" sunt cinstiti de parintii fetelor a doua zi.
  • Un obicei "test" este medarosul. Este legat de o sarbatoare a sasilor din ziua de 8 iunie. Daca timpul din aceasta zi este frumos si nu ploua, asa va fi toata vara. Daca ploua, timpul nefavorabil va dura 40 de zile.

    Alte obiceiuri practicate pana in 1989 si dupa aceea din ce in ce mai rar pana cand au fost aproape uitate: "mutatul portilor" - practicat la Boboteaza; la 24 iunie, de Sanziene, pentru fiecare membru al familiei se confectiona o coronita din Sanziene si se aruncau pe acoperisul casei. Daca una din ele cade, cel pentru care a fost menita va muri in acel an.

        Obiceiul cununii
    Dintre obiceiurile traditionale nelegate de date fixe, dependente insa de desfasurarea muncilor agricole, este sarbatoarea incheierii secerisului.
    In trecut, in satul Dumitra, de unde forma de viata era cea patriarhala, incheierea secerisului nu era lipsita de o oarecare solemnitate. Satenii se consultau in vederea stabilirii datei inceperii secerisului, se stabilea partea de hotar de unde se incepea secerisul, terenul eliberat urmand a fi pasunat de oi si vite. Nu se cunoaste un obicei legat de inceputul secerisului, cum este la germani "primul snop".
    Obiceiul legat de incheierea secerisului, a avut o mare amploare in aceasta zona, dar astazi nu se mai practica din cauza ca suprafetele cultivate cu paioase nu sunt foarte mari si nu sunt numeroase.
    Obiectul ceremonial era o "cununa" impletita din spicele cele mai frumoase din lan.
    Obicei agrar, "cununa", are la baza pe plan social, intrajutorarea in munca. Cel mai frecvent e asociat cu claca de secerat. Claca avea loc de obicei intr-o sarbatoare mai mica. Participantii se imbracau in haine frumoase si se prezentau la gazda cat mai devreme. Dupa ce serveau o mica gustare toti participantii la claca se deplasau spre lanul ce urma a fi secerat. Pana la terminarea seceratului, cand se face "cununa", munca decurgea dupa randuiala indatinata; fetele secerau iar flacaii in urma lor legau snopii si ii asezau in claie in sensul rotatiei soarelui. In timpul seceratului, participantii canta si chiuie.
    Cununa impletita din cele mai frumoase spice este purtata de o fata care merge in fruntea alaiului. Pe tot parcursul drumului fetele canta "Cantecul cununii":
    In sat, cununa este asteptata si udata la toate portile. In felul acesta, intregul sat participa la desfasurarea ceremonialului.
    La casa gazdei, cununa este asteptata cu cani de apa, se uda, fetele canta ultima parte a cantecului, inconjurand masa de trei ori.
    Dupa acest moment, una din fete rosteste descantecul cununii:
    Gazda numeste un fecior chipes sa ia cununa de la fata si o preda gazdoaiei care o aseaza la grinda, timp in care fetele chiuie.
    Dupa preluarea cununii are loc ospatul, urmat de joc. La despartire, participantii multumesc pentru ospat si adreseaza gospodarului urmatoarele cuvinte: "Sa traiesti, sa ne mai chemi!", iar gospodarul raspunde: "Sa traiti si sa mai viniti si la anul!".
    In cadrul obiceiurilor cuprinse in "ciclul vietii" ma voi referi la descrierea nuntii, "plecatu in catanie" si in mod mai amanuntit inmormantarea, cel mai bine pastrat obicei.

Nunta
Unul dintre momentele cele mai importante din viata omului este casatoria. Nunta taraneasca a fost si ramane o adevarata sarbatoare, nu numai pentru un grup familial restrans, ci pentru intreaga colectivitate sateasca. Prin proportile si continutul sau bogat, nunta poate fi considerata pe drept cuvant, cea mai ampla manifestare artistica populara. Ea impleteste intr-o armonie deplina, muzica, dansul, poezia, jocul scenei, precum si o bogata si variata gama de culori, exprimate prin imbracamintea populara, pitoreasca a nuntasilor. In timpul nuntii se imbina o serie de momente solemne cu unele de-o oarecare tristete si nostalgie, provocate de parasirea casei parintesti, cu altele de bucurie pentru intemeierea noului camin, a unei viitoare gospodarii. Desfasurarea nuntii e conform unor obiceiuri traditionale, care isi pastreaza si astazi in buna parte, rigurozitatea in zona cercetata. Nunta este dirijata de catre un om care cunoaste regulile desfasurarii, numit staroste. Dupa "petit", unde se stabilea zestrea, logodna si data nuntii de catre parintii viitoarei perechi, se trecea la organizarea propriu - zisa. De la logodna la nunta nu trebuia sa treaca mai mult de trei saptamani, timp in care se faceau "strigarile". Dupa logodna se confectionau costumele pentru mire si mireasa. In joia din saptamana nuntii, baietii si fetele colindau intregul sat si invitau toate familiile de romani si unii sasi, la nunta. Feciorii purtau bate impanate si plosca, iar fetele colac cu naframa. Chematoarele si chematorii confectionau steaguri de nunta, iar sambata seara se organiza "jocul steagului". Duminica avea loc cununia religioasa, dupa care se adunau toti nuntasii la casa unde avea loc nunta si serveau "masa mare". Dupa servirea mesei, se cinstea tanara pereche, apoi dansul continua pana dimineata. Luni avea loc "dusul carului" de la casa miresei la casa mirelui. In car se afla zestrea miresei (lada, perine, toale, cingeaua, cearsafuri de panza, etc). Cu acestea ceremonialul nuntii lua sfarsit. Astazi se mai pastreaza foarte putin din aceste obiceiuri: in joia din saptamana nuntii se aduna fetele si baietii si incep sa confectioneze steagul care trebuie sa fie gata pana sambata dimineata. Sambata are loc cununia religioasa, iar cei cu steagurile, alaturi de calareti si muzicanti sunt in fruntea alaiului, dupa care urmeaza mirele si mireasa, nasii si restul nuntasilor.

Inmormantarea
Obiceiurile legate de inmormantare, s-au pastrat mai bine spre deosebire de celelalte obiceiuri legate de momentele importante din viata omului. In obiceiurile legate de inmormantare intalnim cele trei etape principale: despartirea de categoria celor vii, pregatirea trecerii in lumea cealalta si integrarea in lumea mortilor, restabilirea echilibrului social rupt prin plecarea celui mort. Obiceiurile legate de moarte, incep inca din momentul agoniei. Testamentul este un act social-juridic uneori scris, dar de multe ori verbal, el se lasa "cu limba de moarte". Ultimele dorinte ale celui care moare sunt indeplinite intocmai atat din respect pentru cel mort, cat si deteama urmarilor nefaste in cazul nerespectarii testamentului. Imediat dupa moarte urmeaza o serie de acte cu caracter social. Moartea este anuntata nu numai neamurilor si vecinilor, ci intregii comunitati, prin tragerea clopotelor si prin modul in care membrii familiei si rudele celui disparut umbla in doliu. Femeile se imbraca in vestimentatie neagra, cu parul despletit, iar barbatii umbla cu capul descoperit si nu se barbieresc. Dupa trecerea in nefiinta, mortul este scaldat si gatit.Imbracamintea este confectionata inca din timpul vietii si difera in functie de varsta. Daca cei disparuti sunt tineri si necasatoriti sunt imbracati in mire sau mireasa, iar inmormantarea se face in forma de nunta. Odaia in care va fi asezat mortul va fi gatita special, se acopera oglinzile si se opreste ceasul. Despartirea este partea esentiala si dureaza trei zile. De familie si de casa, mortul se desparte doar dupa cele trei zile. In prima si a doua seara se organizeaza priveghiul, care are o solemnitate deosebita, nepracticandu-se jocurile specifice altor zone. Se aduna oameni de diferite varste care discuta aspecte semnificative din viata celui disparut, iar femeile canta melodii specifice pentru priveghi. In cea de-a doua seara se cineaza pentru ultima data cu mortul, numita "cina cea de apoi". La aceasta cina iau parte rudele, oamenii saraci, dupa oficierea unei slujbe religiase si dupa intonarea cantecelor de priveghi, se serveste cina si se fac pomenele, ce constau intr-un colacel si lumanare pentru fiecare participant. A treia zi are loc ceremonialul funerar la care participa de obicei un mare numar de oameni. In jurul pranzului se oficiaza slujba religioasa numita "dezlegarea mortului", apoi mortul se scoate din casa in curte. Este un moment dureros cand femeile " se canta" (bocesc). Gazda este ultima care paraseste camera unde a fost asezat mortul si inchide usa fara a privi in urma, aceasta semnificand ne repetarea altui caz. In curte are loc prohodul dupa care are loc durerosul moment al iertaciunilor de la rude si cunoscuti. Urmeaza pomana mortului, unde rudele mai apropiate, clopotarii si cei saraci primesc colaci mari, vase, haine si lumanari. Pana la cimitir sicriul este dus de un car cu boi sau cai, care poarta la urechi canaci negrii. In car se urca si rudele apropiate care pe tot parcursul drumului bocesc. La groapa, capacul sicriului este batut in cuie, cei prezenti isi iau ramas bun de la mort, iertandu-l, se arunca monede si tarana peste sicriu, rostindu-se cuvintele: "sa-i fie tarana usoara!". Celui care a sapat groapa i se da peste ea o gaina, o farfurie de sarmale si o lingura de lemn. Din momentul in care sicriul incepe sa fie acoperit de pamant se inceteaza bocetul dupa mort. Dupa inmormantare se da o masa pentru toti participantii la ceremonialul funerar, iar la masa se aseaza in functie de sex si varsta.

Locuinta
Dezvoltarea succesiva de-a lungul vremii, se poate dovedii si prin tipurile caracteristice de locuinte. Specialistii au ajuns la concluzia ca din multitudinea de case se pot desprinde trei tipuri importante:14 1. Casa obisnuita, "elementara", este casa unde sub acelasi acoperis se afla partea destinata adapostirii oamenilor, animalelor, uneltelor si a cea pentru pastrarea produselor agricole. 2. Casa cu mai multe cladiri in jurul unei curti, care apartinea de obicei taranilor mai instariti. 3. Casa ce avea cladiri "aerisite" (cladiri mai imprastiate). Casele din Dumitra sunt case cu mai multe cladiri in jurul curtii. Populatia romaneasca s-a mutat in casele sasesti, care au fost in mare parte, mentinute in forma traditionala, unele fiind modificate. Mobilierul casei taranesti era foarte simplu si sarac. O lada in care familia isi pastra imbracamintea, textilele din casa si alte lucruri casnice; un pat din lemn, umplut cu paie peste care se aseza panza groasa, una sau doua perne, tolul cu care se acopereau oamenii, o masa din scandura cioplita, una sau doua lavite avand acelasi aspect ca si masa. Oamenii foloseu vase de ceramica lucrata rudimentar, uneori din cositor. Lumina palpainda era asigurata noaptea din seu de oaie, fixata intr-un vas de lut sau intr-un sfesnic din lemn, cioplit de tarani. Casele taranilor mai instariti ocupau de obicei vatra centrala a satului, a celor saraci era situata mai spre periferie.

Portul popular
Imbracamintea taranilor era adecvata conditiilor de relief si anotimpurilor. Este in consonanta parca pana si cu temperamentul oamenilor acestor locuri. Portul popular al oamenilor din Dumitra este asemanator cu cel de pe Valea Superioara a Somesului, zona de unde provine marea majoritate a populatiei. Costumul barbatesc cupruine piesele: cizme, cioareci din panura alba sau itari (in functie de anotimp), camasa alba cu guler ales, curea din piele, pieptarul, palarie cu strut si gerdan sau caciula din piele de miel si caputul din panura neagra. Imbracamintea femeilor se compune din: ghete cu tureac inalt, poale, panzaturi, brau, piptar, naframa, caput. Nuantele cromatice predominante sunt: rosu, portocaliu si caramiziu. Cusaturile abunda in motive florale vii. Astazi se mai poarta foarte rar costumele populare. Cel mai adesea le poarta calaretii si stegarii la nunti.

 
  HomePrimariaComunaCarte de oaspetiAlbum fotoHarta siteContact 
Copyright © 2007 - 2014 - site realizat de Simasoft hosting: www.clujhost.com